Si pentru ca nu am mai citit ceva aparte in ultima vreme, recomand o carticica relaxanta ( numai buna dupa sesiune :) ) pe care am citit-o vara trecuta. Cerusem de la biblioteca “Dragostea dureaza 3 ani”, dar nu o aveau. A gasit doar “Memoriile unui tanar ticnit” de acelasi autor. Mi s-a parut interesant titlul si am imprumutat-o. Am stat o perioada intr-un parc, la umbra, pe o banca din lemn, acoperita cu flori. Am citit cateva pagini si am gustat chiar de la inceput umorul ironic al lui Frederic Beigbeder. Am savurat jocurile de cuvinte, exprimarile nefardate, experientele tanarului ticnit care avea o grija de un suspans urgent: ‘pana la urma nasul si barbia mi se vor intalni sau nu?’. Un tanar care imbratisa elanurile inimii sale. Am ras (singura) fara sa-mi pese de cei din jur. Am indraznit.
Am invatat ca tot ce are nevoie un om pentru a se simti implinit, intreg, este natură si dragoste: “Venetia e lipsita de copaci. Oare ce imi trebuia in viata? Copacii fosnind in bataia vantului sau siroind prin ploaie imi erau de-ajuns. Copacii si gropita unui umar.”
Am descoperit, din nou, ca imperfectiunea individualizeaza: “Urasc tipii invulnerabili. Nu am respect decat pt aia ridicoli, care au prohabul desfacut la dineurile snoabe, care se trezesc cu gainat de porumbel in cap exact cand vor sa-si sarute iubita, care aluneca in fiecare dimineata pe o coaja de banana. Ridicolul ii este propriu omului. Cine n-are parte sa ajunga de rasul multimilor nu merita sa fie considerat fiinta umana. As spune chiar mai mult. Singurul mijloc de a sti ca existi este sa fii grotesc. Acesta este cogito-ul omului modern. Ridiculo ergo sum.”
Am mai descoperit si partea induiosatoare a masculinului, slabiciunea in fata fapturii delicate: “E o chestie tampita, dar nimic nu ma face sa ma indragostesc mai tare decat o femeie care plange. Pot sa ma uit cum dispar civilizatii, cum ard orase sau cum explodeaza planete, fara sa reactionez. Dar aratati-mi o lacrima pe obrazul unei femei si puteti sa faceti din mine ce vreti. Este latura mea hebefrenica (n-aveti decat sa cautati in dictionar sensul acestui cuvant).”
Am gasit o perspectiva draguta asupra dragostei, teribil de adevarata: “Cantecele cantate de Rita Mitsuko s-au inselat: povestile de dragoste se termina bine. Altfel, nu sunt povesti de dragoste, sunt romane (sau cantece cantata de Rita Mitsuko).”
M-am amuzat de spontaneitatea cu care gandurile se prefac in umor: “M-am ridicat de la masa si m-am dus la toaleta. Asezandu-ma pe vas, mi-am dat seama ca posteriorul meu comunica, astfel, cu dosurile marilor oameni care ma precedasera in acel loc. Mi i-am imaginat instalati acolo, meditand la viitorul lumii, cautand sa vada daca mai ramasese hartie. Eram mandru. Dupa ce traisem asta, puteam sa mor linistit.”
Putem invata cum sa privim partea plina a paharului intr-o situatie nu tocmai favorabila, facand haz de necaz: “Anne voia sa schimbe niste bani la banca, dar n-am lasat-o: schimbul la negru e mult mai avantajos. Am dat peste un incantator bastinas care ne-a schimbat banii lui Anne la un procent mai mult decat generos. Triumfam. Totusi, succesul mi-a fost de scurta durata, pt ca, numarand din nou banii, Anne a descoperit ca tipul ne daduse hartie igienica, cu o singura bacnota pusa deasupra. Evident, tipul se topise intre timp. In ciuda intamplarii, i-am explicat lui Anne ca acea hartie putea sa ne fie de folos la hotel. Nu se stie niciodata. […] Toate astea vor constitui un fabulous suvenir cand vom fi la Paris.”
Am invatat ca: “Cel mai bun remediu impotriva vietii cotidiene este cultul cotidianului, in fluiditatea lui.”
Am aflat cum se manifesta iubirea pura, cum niciodata nu va lasa loc de plictis: “Ma uit la Anne si ce vad? Dimineata, o femeie coapta, ciufulita, ragusita, care isi face toaleta ascultand radioul. Peste 10 minute, este deja alta: o prietena tandra, care scuipa samburii de cirese pe fereastra. Inapoi, in pat, este o a treia Anne, senzuala, cu trupul fierbinte. Intr-o singura dimineata voi cunoaste douazeci de femei diferite, de la fetita model care se uita la tv, molfaind gogoloaie de chewing gum pe care le tine, apoi, in falca, la dactilografa simpluta, care isi pileste unghile in timp ce vorbeste la telefon, trecand prin isterica depresiva care moare de frica privind tinta tavanul, fara s-o uit pe iubita floare albastra. Cum vreti voi sa mi se faca lehamite de ea? Anne este un intreg harem intr-o singura femeie.”
