Un potential raspuns…

Am mai descoperit un acord in cantecul existentei mele. O nota muzicala nu tocmai simpla, pentru ca deocamdata nu stiu cum sa o cant. In timp ce ascultam “Breath of Heaven” in varianta talentatei Heidi Schmidt, primesc din partea unei persoane dragi mie aceeasi melodie, dar cantata de altcineva. Conexiunea dintre noi e impresionanta. E ceva ce ne uneste, e ceva ce ne leaga… Unii ar spune ca e doar o coincidenta, eu vreau sa cred ca e mai mult decat atat. O bucurie imensa imi inunda inima doar gandindu-ma la existenta unor astfel de oameni, si mai ales la faptul ca am avut si am ocazia sa ii intalnesc. Ochii mi s-au umezit, si am simtit nevoia de a-i spune ca o iubesc, desi e ciudat sa o arat/spun in cuvinte unei persoane pe care nu o cunosc decat de foarte putin timp. Si intr-adevar, uneori chiar nu e nevoie de timp pentru a ne atasa de unii oameni, ca si cum spiritele noastre se cunosc de o vesnicie. Si ma intreb oare spiritele noastre chiar exista dintotdeauna, doar ca fizic aparem in lumea aceasta intr-un moment anume? Fericitul Augustin vorbea foarte frumos despre zidirea in timp a Creatorului: “Ordinea timpurilor este fara de timp in vesnica intelepciune a lui Dumnezeu, si nici un lucru nu este nou in ochii Lui , care le-a zidit pe cele ce vor fi”…